Articol fascinant tocmai publicat în Science. Autorii analizează traiectoriile de carieră ale celor mai buni performeri din mai multe domenii, inclusiv laureați Nobel, jucători de șah de elită, medaliați cu aur olimpici și alții. Descoperirea lor centrală contestă o credință comună. Antrenamentul intensiv, cu o singură disciplină, la o vârstă fragedă, oferă un avantaj timpuriu, dar acest avantaj dispare în timp. Prin contrast, persoanele expuse la practica multidisciplinară de la începutul vieții tind să înceapă mai lent. Totuși, pe termen lung, au șanse mai mari să atingă performanțe de clasă mondială, depășindu-i în cele din urmă pe specialiștii timpurii, care adesea stagnează chiar sub vârf. Un memento important că o diversitate timpurie poate fi o investiție puternică în excelența pe termen lung. Link către lucrare în primul răspuns.