Majoritatea oamenilor judecă roboții după aparența lor de inteligență. Asta ratează esența. Ceea ce este crucial este modul în care se comportă inteligența în medii reale, unde condițiile variază și eșecurile au consecințe. Aici @openmind_agi excelează. Robotica tradițională se bazează pe o singură buclă de inteligență. Când eșuează, totul se oprește. @openmind_agi, însă, proiectează robotica ca un sistem în rețea: - Partajarea datelor între roboți și producători - Identitate integrată pentru coordonare și încredere - Luarea deciziilor multi-agent, nu modele izolate Această abordare face ca inteligența să devină rezilientă în mod implicit. Roboții învață unii de la alții, iar sistemul se adaptează atunci când modelele individuale nu reușesc. Implementările reale, cum ar fi detectarea căderii în viață, validează această metodă. Nu există un buton de resetare; sistemele fie funcționează, fie eșuează. @openmind_agi evită, de asemenea, comportamentele codificate rigid. "Pachetele" modulare permit roboților să facă tranziția între medii fără a reconstrui stiva. Strategia lor de adoptare reflectă tehnologia: să înceapă cu universitățile, să ofere constructorilor roboți reali și un sistem funcțional încă din prima zi și să lase capacitățile să crească. Pe măsură ce robotica intră în următoarea fază, nu va mai fi vorba despre aspect. Va fi vorba despre inteligență care se scalează, se adaptează și funcționează colectiv. Atenție, băieți!