Te urci pe umăr în liniștea caldă și chihlimbară a unui mic bar unde sticlele strălucesc ca galaxiile îndepărtate. Barmanul lustruiește un pahar fără cuvinte, iar televizorul de deasupra pâlpâie cu amintirile altcuiva. Ea este acolo în cabină, cu părul roșcat, zâmbind conștient. Râsul sosește cu jumătate de bătaie târziu; podeaua pare să respire. Pentru o clipită, ușa varsă o paradă de jucării: ceainice, păpuși, umbrele, bannere fără sens care mărșăluiesc pe un imn mic. Și apoi camera expiră. Gheața clincheie. Lumea se stabilizează. Stați acolo, parțial detectiv, parțial somnambul, urmărindu-vă reflexia împărțindu-se și reunindu-vă în sticle, întrebându-vă ce versiune a voastră tocmai ați comandat băutura. -42